Defrișarea în masă a 20.000 mp de spațiu verde din Parcul Tineretului revoltă locuitorii capitalei. Peste o mie de manifestanți și-au anunțat participarea la protestul din 31 mai 2014, ce va avea loc la intrarea în parc din Calea Văcărești, ora 16:00, pentru a încerca să oprească defrișarea ilegală și construirea unui cartier rezidențial pe terenul respectiv. Noi, Divizia GRADA, suntem solidari cauzei susținute de protestatari. Mai jos redăm câteva informații contextuale și ne exprimăm opinia în calitate de profesioniști care s-au declarat protectori ai peisajului și ai mediului în care trăim; orice defrișarea reprezintă nu doar o știrbire estetică sau o diminuare a spațiului public de promenadă și relaxare, ci și scăderea inevitabilă a nivelului calității vieții urbane. 

„Defrisarea celor doua hectare din Parcul Tineretului, retrocedate in 2008 Marioarei Micsunescu, continua sub ochii ingaduitori ai autoritatilor, toti copacii de pe cateva sute de metri de parc fiind rasi de pe fata pamantului in ultimele doua zile. Defrisarile se desfasoara ilegal, deoarece Primaria Capitalei nu a dat aviz ca arborii sa fie taiati. Masacrarea acestei bucati din parc, cunoscuta sub numele de Parcul Lumea Copiilor, a inceput in urma cu cateva saptamani, de atunci proprietarii terenului taind arborii in mod sistematic. Pana acum au fost amendati doar de Primaria sectorului 4 cu circa 5.000 lei, o suma infima pentru un dezvoltator imobiliar. Pe terenul eliberat de arbori, proprietarii vor sa construiasca un cartier de vile. Ministerul Mediului si domnul Atilla Korodi, Primaria Capitalei si primarul General Sorin Oprescu, Garda de Mediu, nu au nici o reactie fata de masacrarea unuia dintre cele mai importante Parcuri din Bucuresti, iar proprietarii continua defrisarile la lumina zilei. Chiar daca terenul este proprietate privata, in Planul Urbanistic General al Capitalei el figureaza ca spatiu verde, iar fiecare cetatean are nevoie de aviz de defrisare pentru a putea taia un copac indiferent de tipul de proprietate”, scria agenția HOTNEWS în data de 27 mai 2014.

Până acum au fost tăiați 40 de arbori, iar defrișările continuă nestingherite sub privirea resemnată a autorităților. Continuând revista presei, remarcăm că pe site-ul www.domnuleprimar.ro a fost înaintată o atenționare cu privire la ilegalitatea celor întâmplate și la aplicarea superficială a amenzilor . Dan Trifu, vicepreședintele ONG-ului Ecocivica, a făcut o observație extrem de pertinentă cu privire la raportul dintre ce scrie la lege și cum e, de fapt, aplicată. După cum spuneam mai sus, firma care a primit aviz de construcție a unui cartier rezidențial în Parcul Tineretului, fără a avea atașată și autorizația de defrișare, a fost amendată cu 5000 RON. Cinci mii de lei este o sumă infimă pentru o firmă care s-a pus pe construit la un asemenea nivel în buricul capitalei.

„Exista Hotararea de Consiliu General nr. 304/2009 care spune ca pentru fiecare arbore taiat fara aviz amenda este intre 1.000 si 5.000 lei plus obligatia de a planta in compensare cel putin 10 arbori pentru fiecare arbore taiat. Primaria Capitalei are competente de a aplica amenzi si trebuia sa se sesizeze. Pentru cei 40 de arbori taiati amenda trebuia sa fie intre 40.000 si – 200.000 lei. Primaria Capitalei trebuia sa aplice legea”, a declarat Dan Trifu pentru HOTNEWS.

Nu doar că ne întrebăm cum a fost posibil să se acorde autorizație de construcție fără cea de defrișare, dar plusăm cu Ordonanța de urgență nr. 114/2007 privind protecția mediului:

„(1)schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate a spaţiilor verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. (2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

Nule. Se pare că „nul” există doar la lege, pentru că cine trebuie „nu-l” ia în seamă. Și dezvoltăm ideea potrivit căreia defrișarea spațiului verde afectează în mod direct nivelul calității vieții urbane. Potrivit normelor europene, media obligatorie de spațiu verde pe cap de locuitor este 26, în timp ce Organizația Mondială a Sănătății recomandă 50 mp de spațiu verde pe cap de locuitor. În România lui 2011, capitala atingea puțin peste 23 mp. Și deși suntem sub norma respectivă, noi continuăm să stricăm spațiile verzi și să le dedicăm urbanizării excesive, distrugând, practic, singurele surse de oxigen: plantele. Dacă și un singur metru de spațiu verde distrus ne afectează, să ne imaginăm consecințele distrugerii a 20.000 metri, în centrul unei capitale europene deja poluate simțitor.

Drept urmare, noi, Divizia GRADA, condusă de Elisabeta Vera Dobrescu, arhitect peisagist și Lector Dr. Arh. Peisagist al catedrei USAMV București, secția peisagistică, ne arătăm solidaritatea față de asociațiile și organizațiile de protecție a mediului care încearcă să mențină spațiul verde în limita minimă acceptată astăzi și care, de asemenea, militează pentru recuperarea suprafețelor abuziv urbanizate și redarea lor către folosință publică.

Ne-am propus să ne exprimăm subiectiv opinia asupra spațiului public cotidian pe care comunitatea urbană îl percepe sau nu ca pe un spațiu prezent inevitabil în peisajul zilnic. Fiecare dintre noi parcurge acest peisaj conștient sau nu de influența pe care o are asupra propriei stări fizice și mentale. Motivul acestei analize este dorința noastră de a contribui la formarea unei atitudini civice constructive cu privire la spațiul comunitar cotidian.

Acest articol marchează începutul unei serii de comentarii pe o temă destul de frecvent abordată, disputată la nivel disciplinar și instituțional, în care opiniile specialiștilor, ale autorităților și ale oamenilor obișnuiți sunt uneori incoerente, divergente sau chiar contradictorii. Este vorba despre tema “spațiului public urban”.

Prin prisma acestei opinii nu dorim neapărat o abordare științifică, ci mai degrabă o perspectivă comună legată de aspectul estetic și practic al spațiului public, pentru că acesta joacă un rol important pentru fiecare dintre noi, indiferent de natura activităților prin care interacționăm cu el. Unii dintre noi concep spațiile publice ca pe locuri de relaxare, cum ar fi parcurile, în timp ce pentru alții sunt doar fundaluri pe care le privesc indiferenți din mașină sau stând la semafor; fie că ne plac promenadele sau că avem mai puțin timp la dispoziție pentru astfel de activități de relaxare, este esențial ca aceste peisaje urbane să creeze armonie și să mai ridice starea de spirit a locuitorilor unui oraș, deja afectați de stresul cotidian. 

Tendința actuală pare să le includă în categoria „spațiului public de calitate” pe cele curate și îngrijite, mobilate cu un număr cuprinzător de bănci și coșuri de gunoi, amenajate cu plante sănătoase și scumpe, populate de oameni simpli care percep frumosul doar prin curățenie și calitatea satisfăcătoare a materialelor folosite. Suntem de acord cu aceste credințe. Problema este, însă, că că spațiul public a ajuns să fie îngrădit și plin de interdicții și să ducă cu gândul la ideea de proprietate. 

Odinioară, orice cișmea sau fântână nou înființată devenea aproape imediat un reper de petrecere a timpului în aer liber, deschis locuitorilor urbei. Frumusețea acestor locuri se împletea cu libertatea de acces și bucuria oamenilor de a-și însuși toate beneficiile pe care natura le putea oferi, de la apa rece din belșug și arborii umbroși și roditori care creșteau neîngrădiți la iarba care te invita să calci pe ea.

Însă astăzi ne-am îndepărtat și ne-am înstrăinat de esența vieții, de beneficiile pe care natura le poate aduce chiar și într-un mediu urban al mileniului III. Stresul și apăsarea cotidiană au ca sursă, printre altele, lipsa de armonie vizuală, ambientală și incoerența funcțională  a unor spații care ar trebui să fie create tocmai pentru sporirea confortului cotidian.

Să luăm ca exemplu un spațiu care anunță intrarea într-un loc public de interes urban: fântâna de la intrarea în grădina Circului de Stat. Situat pe Șos. Mihai Bravu, între Barbu Vacarescu și Dr. Grozovici, acest spațiu a apărut recent, după moda amplasării fântânilor muzicale dichisite cu lumini colorate și partituri muzicale dintr-un repertoriu îndoielnic. Spunem asta pentru că sunt amestecate compoziții clasice cu fragmente muzicale din repertoriul popular românesc, care nu se potrivesc nicidecum cu locul respectiv. 

Însă așa cum orice spațiu care se respectă ține cont de istoria locului, și această dotare ar fi trebuit supusă unei analize. În această fericită situație ar fi beneficiat în mod unic de analiza creatorului parcului în persoană, Arh. Valentin Donose, încă în viață, spre deosebire de creatorii altor spații publice care nu mai sunt aici să-și spună cuvântul.

Nu numai că nu s-a folosit acest privilegiu, în care însuși creatorul parcului ar fi putut să-și exprime opinia în legătură cu introducerea acestei noi funcțiuni, asupra aspectului estetic și încadrarea armonioasă în contextul deja existent al parcului, dar nu a fost supus nici măcar analizei opiniei publice așa cum s-ar întâmpla în orice comunitate care este respectată de către aleșii ei.

Fântâna și spațiul aferent ei au apărut la intrarea în grădina Circului de Stat, numită în mentalul colectiv ca Parcul Circului, fără ca Arh. Valentin Donose să fi fost consultat de proiectanți. Inițial, era înconjurată de o mică zonă de odihnă cu băncuțe pe toate cele patru laturi, locuri de odihnă și relaxare, din care puteai privi jocurile de apă antrenate de ritmul muzicii. Acum, a apărut o împrejmuire agresivă, brutală și lipsită de sens care separă privitorul exact de obiectul privit. „€œMarea îngrădire”, care s-a manifestat cu frenezie în ultimii ani la nivel urban, nu a ținut cont de destinația spațiilor și a elementelor care sunt îngrădite. Înțelegem îngrădirea a unui spațiu comunitar din jurul blocului, deși avem serioase rezerve și în aceste cazuri, însă în niciun caz nu înțelegem îngrădirea spațiilor destinate sporirii confortului ambiental și nici a elementelor care sunt conținute în aceste spații (bazine, fântâni etc.).

Felul în care acționăm la nivelul opiniei publice poate forma o atitudine civică destul de puternică pentru a putea schimba lucrurile care ne afectează. Să nu uităm că orice ne înconjoară pune o amprentă asupra modului nostru de viață. Rezerva pe care ne-am manifestat-o în legătură cu îngrădirea spațiilor comunitare dintre blocuri se referă exact la această influență, care inconștient poate pune o amprentă asupra modului în care percepem spațiul public.

Faptul că spații utilizate ani la rând în comun au devenit acum, prin îngrădire, spații semiprivate, poate accentua simțul proprietății și așa foarte dezvoltat la români. Dacă ar fi înțeleasă într-un spirit altruist, ideea de proprietate nu ar dăuna cu nimic relațiilor intercomunitare. Însă atitudinea generală a comunității este departe de a fi altruistă. Au apărut deja motive în plus de dispute, tensiuni și conflicte pentru folosirea spațiului public, lucru încurajat prin felul în care acesta este gestionat, fără logică și fără viziune pe termen lung.

Vera Dobrescu și Alina Greavu

Un proiect controversat,  al cărui scop era de a transmite un mesaj: orașul se poate salva prin proiecte de mediu sau proiecte ale ONG-urilor preocupate de soarta spațiului verde urban și de calitatea vieții din orașele în care trăiesc.

Noi am participat în cadrul acestui proiect în calitate de consultanți tehnici de specialitate și ulterior în calitate de executanți ai proiectului. De asemenea am organizat workshop-uri dedicate inițierii tinerilor studenți peisagiști în tehnici de plantare a suprafețelor verticale.

„Arca verde” și-a găsit loc de expunere pe spațiul public din vecinătatea Bibliotecii Naționale. La inaugurarea și lansarea înscrierii la concursurile organizate pentru un mediu mai curat, Arca era plantată cu peste 3000 de specii de plante selecționate în așa fel încât să reziste și peste iarnă. Și arată bine.

Ulterior Arca urma să fie întreținută de serviciul ADP din cadrul primăriei aferente, lucru care nu s-a întâmplat. Așa încât în momentul de față Arca mai supraviețuiește doar datorită brațului de iederă plantat la baza ei.

Surprinzător însă, după aproape 3 ani de la execuție, perioadă în care a arătat jalnic, părăsită și eșuată, acum, Arca își recâștigă dreptul de a se impune prin vegetația care s-a adaptat și începe să acapareze toată structura metalică aflată la dispoziția ei.

Este ușor de previzionat că în următorii ani, Arca va avea un cuvânt de spus în peisajul nou creat prin prezența Bibliotecii Naționale.

Credem că acolo unde omul a dat greș, natura nu greșește niciodată și dacă Arca va continuă să rămână în același loc, în următorii ani vom avea un reper interesant de știut, care poate constitui chiar și un loc de întâlnire, precum €œceasul de la Universitate.”

Sursa pozei si articolul din media: http://www.evz.ro/detalii/stiri/arca-verde-a-lui-noe-aproape-gata-912232.html

O puternică pasiune comună a adunat la un loc o mulțime de oameni ambițioși, de la sportivi, studenți și profesori universitari, până la arhitecți și oameni de afaceri ce cred în utilitatea acestui proiect și muncesc împreună pentru a le oferi tinerilor bicicliști ocazia de a-și practica sportul preferat.

Proiectul a fost inițiat de către Lector în cadrul Departamentului de Peisagistică al Facultății de Horticultură București, Dr. Vera Elisabeta Dobrescu, alături de studenții anului III ai Facultății de Peisagistică, cu ajutorul Rectorului în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, Profesor Doctor Sorin Mihai Cîmpeanu și al Decanului Facultății de Horticultură, Profesor Doctor Dorel Hoza.

Omul de afaceri Cristian Țânțăreanu a sprijinit acest proiect și a pus la dispoziție terenul pe care este construit parcul, utilajele și materialele necesare, resurse umane și financiare și a asigurat inclusiv transportul și protocolul dedicat personalului executant al parcului.

Proiectul este dezvoltat de studenții din anul III ai U.S.A.M.V. – Peisagistică, sub coordonarea lector dr. Vera Elisabeta Dobrescu și este finanțat de Cristian Țânțăreanu.